Destin nefericit sau compulsie la repetiție?

În mare parte, experiențele din viața noastră le trăim ca fiind noi. Uneori, uitându-ne în urmă, ne dăm seama că multe din ele parcă se repetă. Fie că repetăm ceva din trecutul personal sau al cuiva semnificativ din viața noastră, această repetiție apare ca un simbol al traumei inițiale.

Apar următoarele întrebări:

  • De ce să repetăm lucruri care ne provoacă disconfort?
  • De ce să repetăm lucruri care par plăcute dar ne duc la experiențe negative?
  • De ce să repetăm eșecuri, simptome, traume?
  • De ce să repetăm ceea ce nu neapărat putem depăși singuri?

Cel mai des, asta se întâmplă cu scopul de a depăși situația emoțională care a avut loc cândva. Însă, acest scop, de multe ori nu este atins. Astfel, repetiția devine, ceea ce în psihanaliză numim compulsie la repetiție, adică o nevoie inconștientă de a repeta traumele timpurii. Persoana de parcă s-ar simți incapabilă să se opună acestei forțe interioare. Se poate întâmpla ca această forță interioară să compromită și terapia.

Pacientul, fără să fie conștient de aceasta, repetă experiențe din relațiile din trecut, în cabinet, în relație cu terapeutul. De asemenea, poate provoca apariția acelor experiențe negative dureroase sau poate trăi situația actuală ca pe o reproducere a unei situații neplăcute cunoscute deja, de parcă s-ar reînvia anumite experiențe, trăiri, ca de exemplu – că nu sunt înțeleși, că sunt tratați cu răceală, și multe altele.

Apare impresia că e un destin nefericit sau o continuă întoarcere la aceleași experiențe, pe când este vorba de un comportament neconștientizat al persoanei. Uneori, pacienții ajung să întrerupă terapia, chiar dacă aceasta este în detrimentul rezolvării. Apare impresia că e un destin sau o continuă întoarcere la aceleași experiențe, pe când este vorba de un comportament neconștientizat al persoanei.

Analistul, cel care ascultă pacientul și poate observa ceea ce se întâmplă în relația terapeutică îl poate ajuta pe pacient să înțeleagă ce anume se repetă și să exploreze situațiile traumatizante. Astfel, pacientul devine conștient de acele forțe interioare care provoacă repetiția. Acest proces care are loc într-o analiză personală poate ajuta pacientul să integreze experiența traumatizantă și, în consecință, repetiția să nu mai aibă loc.

Autor: Dumitrița Dreglea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *